FEDERAŢIA NAŢIONALĂ SINDICALĂ AMBULANŢA DIN ROMÂNIA a debutat cu Federaţia conducătorilor auto din Staţiile de Salvare din România care s-a constituit în anul 1991, prin sentinţa judecătorească nr. 308/02.05.1991 înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 - Bucureşti, devenind o organizaţie sindicală cu statut de FEDERAŢIE cu personalitate juridică, cu sediul în Bucureşti, str. Mihai Eminescu nr. 226, sector 2, în incinta Serviciului de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti. Componenta federaţiei a fost formată din 41 de sindicate din sectorul sanitar, respectiv din Staţiile de Salvare din Municipiul Bucureşti şi judeţele enunţate mai jos, sindicate cu statut de filiale după cum urmează: ALBA, ARAD, ARGEŞ, BACĂU, BIHOR, BISTRIŢA-NĂSĂUD, BRĂILA, BRAŞOV, BOTOŞANI, BUZĂU, CĂLĂRAŞI, CARAŞ-SEVERIN, COVASNA, CLUJ, CONSTANŢA, DÂMBOVIŢA, DOLJ, GORJ, GIURGIU, GALAŢI, HUNEDOARA, IAŞI, MARAMUREŞ, MUREŞ, MEHEDINŢI, NEAMŢ, OLT, PRAHOVA, SĂLAJ, SATU-MARE, TIMIŞ, TULCEA, TELEORMAN, VASLUI, VRANCEA, SUCEAVA, ROMAN, REGHIN, MEDIAŞ, C.F.R. CONSTANŢA.
FEDERAŢIA s-a înfiintat cu scopul de a apăra drepturile salariale cât şi promovarea intereselor profesionale, sociale, economice şi culturale ale tuturor membrilor de sindicat din federaţie.
Federaţia a îndeplinit toate condiţiile impuse de Decretul - Lege nr. 8/31.12.1990, Decretul 31/1954, Legea 21/1924 şi Federaţia se afiliază la Confederaţia FRĂŢIA.
În anul 1992 se obţine în urma solicitării şi presiunilor făcute de către Federaţie la Ministerul Sănătăţii, transformarea posturilor de muncitor (care se referă la conducătorii auto din Staţiile de Salvare) în conducători auto beneficiind de categoriile I, II şi III, iar ca şi categorie specială se obţine postul de Ambulanţier în baza O.M. Sănătăţii 388 din 22.04.1992. În acea perioadă Staţiile de Salvare din România erau ca şi secţii de spital care erau coordonate de către un medic şef şi aparţineau de spitalele judeţene în reşedinţele de judeţ şi municipiul în Bucureşti, iar pe teritoriul judeţelor de spitalele teritoriale.
În cursul anului 1994, datorită lipsei de interes a conducerii spitalelor faţă de Staţiile de Salvare, federaţia solicita Ministerului Sănătăţii reorganizarea Staţiilor de Salvare, ajungându-se până la 'GREVA FOAMEI’ care în final Staţiile de Salvare se transformă în Servicii de Ambulanţă Judeţene şi ale Municipiului Bucureşti, devenind unităţi sanitare cu personalitate juridică fiind conduse de un director şi consiliu de administraţie.
Până în anul 1996 în Staţiile de Salvare erau două sindicate, Sindicatul Liber Operativ şi Administrativ (S.L.O.A.), din Staţiile de Salvare din România şi Sindicatele conducătorilor auto care erau constituite în Federaţia formata din sindicate cu statut de filiale având ca membri numai conducători auto.
În anul 1996, Sindicatul S.L.O.A. din Staţiile de Salvare din România aderă la Federaţia conducătorilor auto din Staţiile de Salvare din România formând FEDERAŢIA AMBULANŢA din ROMÂNIA avînd ca lider naţional pe Tudor Damian, se retrage din Confederaţia Frăţia şi se afiliază la Confederaţia Blocul Naţional Sindical.
În 1997 filialele judeţene se reorganizează având în structura lor membri din toate categoriile de personal din Serviciile de Ambulanţă din România (ambulanţier, asistent medical, medic, TESA, operatori registratori de urgenţă). Majoritatea filialelor îşi obţin personalitatea juridică, astfel devenind organizaţii sindicale cu Statut propriu. Această reorganizare teritorială duce la redactatrea unui nou Statut al Federaţiei cu schimbarea numelui în FEDERAŢIA NAŢIONALĂ SINDICALĂ AMBULANŢA din ROMÂNIA (FNSAR) aprobat în Congresul din iunie 1998, care are loc la Căciulata.
De la înfiinţarea Federaţiei, au avut loc întâlniri (sedinţe de lucru) trimestriale la nivel naţional în diferite zone ale ţării. Din 1991 până în 1994 la Sinaia, din 1994 până în 1999 la Târgul Ocna, din 1999 până în 2008 la Căciulata, iar din 2008 până în prezenz la Sinaia şi Eforie Nord. Erau invitaţi reprezentanţii sindicali din fiecare organizaţie sau filială care erau membri ai Federaţiei, reprezentanţii din conducerea Serviciilor de Ambulanţă şi a municipiului Bucureşti, reprezentanţi din Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii, reprezentanţi din BNS., etc. şi mai târziu din 1998 reprezentanţii Casei Naţionale de Asigurări Sociale de Sănătate, urmând ca în 2001 să încheiem un protocol de colaborare şi analiză a activităţii Serviciilor de Ambulanţă între Federaţia Naţională Sindicală Ambulanţa şi Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate care a dus la soluţionarea multor probleme financiare cu care se confruntau Serviciile de Ambulanţă din România.
Datorită situaţiilor de criza prin care a trecut sistemul de sănătate din România şi perindarea la conducerea ministerului a unui număr mare de miniştri din diferite partide politice, implicarea federaţiei a fost necesară tot mai mult pentru a aduce în faţa ministerului problemele cu care se confruntă angajaţii din Serviciile de Ambulanţă şi dorinţa noastră era de a crea în România un Serviciu de Urgenţă în prespital performant la standarde europene atât ca profesionalism cât şi condiţii de muncă mai bune şi drepturi salariale pe măsura profesionalismului, riscului şi implicării fiecăruia.
Pentru a crea un sistem de urgenţă performant, încă din 2003 FNSAR, a solicitat ministerului să elaboreze o Lege a ,,Asistenţei medicale de urgenţă’’. Federaţia a elaborat un proiect de Lege care a ajuns să fie discutat în Parlamentul României în octombrie 2004, dar a fost retimis din nou în comisiile de sănătate a celor două camere pentru anul următor.
În 04 noiembrie 2004 FNSAR, deschide un conflict de interese cu Ministerul Sănătăţii, susţinut de un protest în strada (miting) la nivel de Bucureşti în Piaţa Victoriei, care nu a mai avut loc pentru că în ultimul moment Ministrul Sănătăţii d-nul Brânzan ne-a invitat personal la masa negocierilor, unde s-a obţinut: acordarea a 20 de tichete de masă lunar, majorarea salariilor de până la 25% cât şi creşterea sporurilor şi alte propuneri privind organizarea Serviciilor de Ambulanţă.
Federaţia a continuat şi în anul 2005 să îşi susţină propunerile privind Legea Sistemului de urgenţă medicală din România având cinci întâlniri personale cu Ministrul Sănătăţii d-nul Eugen Nicolăescu care promite elaborarea legii şi reorganizarea Serviciilor de Ambulanţă din România.
În multele acţiuni sindicale şi demersuri făcute în scris şi verbal de către FNSAR Ministerului Sănătăţii şi guvernelor aflate la putere mai ales din 2000 până astăzi, am fost îndrumaţi de juristul FNSAR, d-na Jr. Marcela Pavel.
Ceea ce s-a relatat aici este doar o parte mică din activitatea Federaţiei Naţionale Sindicale Ambulanţa, dar ca să vă ţinem la zi cu activitatea noastră am hotărât să avem un site al nostru unde veţi afla şi alte noutăţi despre noi.
