FEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ AMBULANȚA DIN ROMÂNIA a debutat cu Federația conducătorilor auto din Stațiile de Salvare din România, constituită în anul 1991, prin sentința judecătorească nr. 308/02.05.1991 înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 – București, devenind o organizație sindicală cu statut de FEDERAȚIE cu personalitate juridică, cu sediul în București.
Componenta federației a fost formată din 41 de sindicate din sectorul sanitar, respectiv din Stațiile de Salvare din Municipiul București și din județe, cu statut de filiale. Federația s-a înființat cu scopul de a apăra drepturile salariale și de a promova interesele profesionale, sociale, economice și culturale ale membrilor de sindicat. Federația s-a afiliat la Confederația FRĂȚIA.
În anul 1992, în urma solicitărilor și presiunilor făcute de Federație la Ministerul Sănătății, posturile de muncitor (conducători auto din Stațiile de Salvare) s-au transformat în conducători auto (categoriile I, II și III), iar ca post special s-a obținut cel de ambulanțier, în baza O.M. Sănătății 388 din 22.04.1992.
În cursul anului 1994, datorită lipsei de interes a conducerii spitalelor față de Stațiile de Salvare, Federația a solicitat Ministerului Sănătății reorganizarea acestora, ajungându-se până la greva foamei. În final, Stațiile de Salvare s-au transformat în Servicii de Ambulanță Județene și ale Municipiului București, devenind unități sanitare cu personalitate juridică, conduse de un director și un consiliu de administrație.
Până în 1996, în Stațiile de Salvare existau două sindicate: Sindicatul Liber Operativ și Administrativ (S.L.O.A.) și sindicatele conducătorilor auto constituite în Federație. În 1996, S.L.O.A. a aderat la Federația conducătorilor auto, formând FEDERAȚIA AMBULANȚA din ROMÂNIA, cu lider național Tudor Damian. Federația s-a retras din Confederația Frăția și s-a afiliat la Blocul Național Sindical (BNS).
În 1997, filialele județene s-au reorganizat, având în structură membri din toate categoriile de personal din Serviciile de Ambulanță. Majoritatea filialelor și-au obținut personalitatea juridică. Această reorganizare a dus la redactarea unui nou Statut și la schimbarea numelui în FEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ AMBULANȚA din ROMÂNIA (FNSAR), aprobat în Congresul din iunie 1998 de la Căciulata.
De la înființare, Federația a organizat întâlniri naționale periodice în diferite zone ale țării (Sinaia, Târgu Ocna, Căciulata, Eforie Nord), cu reprezentanți sindicali, conduceri ale Serviciilor de Ambulanță, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, BNS și, ulterior, Casa Națională de Asigurări de Sănătate. În 2001 s-a încheiat un protocol de colaborare între FNSAR și CNAS, care a contribuit la soluționarea unor probleme financiare ale serviciilor de ambulanță.
Din 2003, FNSAR a solicitat elaborarea unei legi a asistenței medicale de urgență. Federația a elaborat un proiect de lege discutat în Parlament în octombrie 2004. În 4 noiembrie 2004, FNSAR a deschis un conflict de interese cu Ministerul Sănătății, susținut de un protest anunțat în Piața Victoriei; în urma negocierilor cu ministrul Brânzan s-au obținut, printre altele, 20 de tichete de masă lunar și majorări salariale. Federația a continuat demersurile și în 2005, inclusiv prin întâlniri cu ministrul Eugen Nicolăescu.
În multele acțiuni sindicale și demersuri făcute față de Ministerul Sănătății și față de guvernele aflate la putere, FNSAR a fost îndrumată de juristul federației, dna Jr. Marcela Pavel. Cele relatate aici reprezintă doar o parte din activitatea FNSAR; noutățile curente sunt publicate pe acest site.